Psihologie ortodoxa si educationala

Fara nici o îndoială, tineretul de astăzi trece printr-o serioasă criză. Iar pentru acesta nu este eI înşuşi responsabil. Cea mai mare parte de vină ne aparţine nouă, celor mari - parinţi, învăţători, clerici, îndrumători duhovniceşti. Ne-am pierdut noi înşine orientarea duhovnicească şi cum era de asteptat, am pierdut şi adevarata, “după Dumnezeu”, educaţie a copiilor nostri.

Rolul parinţilor şi al caminului familial este determinant pentru vârsta copilariei şi a adolescenţei. El trebuie să fie prin excelenţă un rol educational. Lucrarea pedagogică corectă şi înteleaptă a parinţilor asupra sufletelor copiilor, încă de la cea mai fragedă vârsta, trebuie să pună bazele unei vieţi întru Hristos, a singurei căi viabile şi adevarate, pe care nici o furtună a vârstei tinere sau adulte nu o va mai putea clatina.

În vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfinţenia vieţii şi prin cunoaşterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea poruncă ucenicului sau: “Să scoţi din radacină acest copac!" Şi i-a arătat un copacel tânar, un curmal, care apucase însă să prindă radacini foarte puternice şi adânci.

Facând ascultare de duhovnicul său, ucenicul încerca să ducă la îndeplinire această poruncă, însă, cu toate eforturile depuse, nu reuşi să facă nimic. “Parinte”, îi spuse, ”ceea ce mi-aţi cerut să fac depaseşte cu mult puterile mele!" Atunci părintele îi arătă un alt copăcel, cu mult mai mic şi mai firav, pe care ucenicul reuşi să îl smulgă din pamânt de la prima încercare, fără a depune prea mare efort. Vedem asadar, că nimic nu a reuşit ucenicul faţă de copacul care apucase să prindă radacini puternice şi că fără nici o greutate, a smuls copacelul abia răsărit.

Făcând o legatură între povestirea aceasta şi educaţia copiilor, am putea spune că, de multe ori, parinţii rămân aproape neputincioşi în a schimba comportamentul copiilor mai mari de vârstă, dacă nu au început să se ocupe de educaţia lor încă din frageda pruncie. Spune ţi un proverb: ”Ceea ce înveţi de mic, nu uiţi până la batraneţe!" Iar înţeleptul Sirah învaşă: ”Ai feciori? Invaţa-i pe ei şi înconvoaie din pruncie grumazul lor” (Cartea întelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah ”Ecclesiasticul” 7,24).

Puţini sunt acei parinţi care ar putea fi lăudaţi pentru acordarea unei educaţii corecte copiilor lor. Uneori se întâmplă chiar, ca anumiţi parinţi, care sunt ei înşişi foarte buni şi evlavioşi, să aibă copii cu un caracter rău, absolut diferit de al lor.

Una dintre cauzele de bază ale acestui fenomen, trebuie cautată în însăşi educaţia pe care aceştia o oferă. Se întâmplă aşadar, ca aceştia să nu se îngrijească îndeajuns de educaţia religios-morală a copiilor lor, sau să fie atât de orbiţi, de o exagerată iubire parintească, încât să nu vrea să vadă şi să recunoască în acestia nimic rău sau condamnabil. Refuză să ia aminte, la observaţiile bine intenţionate ale celor din jur, nu iau în seamă sfaturile lor şi contestă cu putere adevărul celor constatate. Şi abia când problemele copiilor lor devin insuportabile, încep să se gândească la modul de îndreptare al fiicei sau al fiului lor. Abia atunci fac apel la educaţie. De multe ori însă, se întâmplă să fie deja prea târziu.

Mereu trebuie să ne întrebăm ce am învățat din greselile noastre sau ale celor din jur pentru a nu le repeta. Caută în tine cauza care a declanșat boala ta fizică sau sufletească. Prima dată se îmbolnăvește sufletul si apoi trupul . Întotdeauna este o cauză spirituală în declanșarea unei boli grave si organele care se îmbolnăvesc au o strânsă legătura cu cauza bolii . Trebuie sa fim precum o sită prin care să treacă furia, răutatea şi toate emoţiile negative care ne asaltează şi pe care nu trebuie să le acceptam. Răutatea îmbolnăvește şi distruge voinţa. Atunci când ne eliberam de răutate şi de dorința de a fi mai buni decât ceilalți ,atunci începem să ne dezvoltăm pe verticală, spiritual. Treptat omul se poate depaşi pe sine , îşi poate vindeca ego-ul care este cel mai mare dușman al său şi se poate ridica la un nivel nou de conștiință, la liniștea sufletească pe care ne-o dorim cu toții. Doar o conlucrare strânsă intre un psiholog ortodox si un preot poate ajuta un om să se vindece sufleteste şi trupește. Este nevoie ca, conștiința omului să se ridice, să înceapă să îşi pună întrebări, să se întoarcă la credinţă, la nevoia de a fi mereu cu Dumnezeu.

Pasii pe care trebuie să-i parcurgă sunt seminarul iertării, spovedania, participarea la slujbele de Maslu, participarea duminica la Sfanta Liturghie impreună cu familia şi împărtășirea cu Sfintele Taine. Omul trebuie să inveţe să ierte şi să iubească necondiționat, trebuie să invete să-i pese mai mult de cei din jurul lui decât de el. Omul trebuie să evolueze spiritual şi să devină Om. In cadrul clinicii Detox Nutri Fit, prin medicina isihastă şi psihologie ortodoxă încercam să descoperim impreună cu pacientii cauzele care au dus la apariția bolii. Dacă nu tratam cauza bolii, putem trata o viaţa trupul fără nici un folos. Boala este profesorul care ne atrage atenţia că facem ceva greşit şi că e momentul să învățam lecția şi să evoluăm spiritual. Starea de obligativitate din ,,trebuie să fac asta..." ,,trebuie înlocuită cu..." ,,eu îmi doresc să fac acest lucru ..." aceasta este schimbarea minții. Vom face în viitor aceleași lucruri, dar cu bucuria că vrem să le facem şi nu că trebuie să le facem. Aceasta schimbare înseamnă enorm. Ce poate fi mai frumos decât să faci totul cu dragoste, fără să aştepti nici un fel de răsplată, nici măcar un multumesc. A spune ,,nu vreau" este o răutate de aceea nu trebuie să permitem copiilor sa răspundă asa. În psihologia ortodoxă trebuie să încercăm din răsputeri să apărăm familia. Dacă familia dispare, va dispărea şi omenirea.

Actuala criză a omenirii este criza materialismului. Este de neconceput ca familii întregi să se destrame fugind în străinătate să lucreze la capşuni sau doar pentru un salariu mai bun. Merita prețul, să îşi sacrifice familia? Categoric, nu. Soții trebuie să se iubească, ca pruncii lor să vadă şi să simtă iubirea parintilor şi să îşi dorească să îşi întemeieze familii frumoase cu mulţi copii. Din păcate, dacă soții nu se iubesc, copii văd că fericirea nu este în interiorul căminului şi încearcă să o caute pe cărări greşite în exteriorul familiei, nu îşi doresc să întemeieze o familie şi nici să aibă copii atunci când devin adulti. Ca să avem adolescenti cuminţi şi copii cuminţi trebuie să lucram în acelasi timp şi cu parintii la clinică, pentru crearea unui mediu familial armonios în care parinţii să reînvețe să se iubească şi să-si arate dragostea unul faţă de altul, nu lăsând anumite uşi deschise, ci prin imbratisari, gesturi mici, pupici, surprize, flori şi prin mersul duminica la biserică împreună pentru a mulţumi Bunului Dumnezeu pentru familia pe care o au. Cel mai mare dușman al familiei este lipsa timpului care ne face să fim mereu în întarziere, mereu nervosi şi stresați, iar psihologul încearcă să prioritizeze interesele familiei şi să-i inveţe să devină creatori de timp liber pentru activitaţi comune în familie: o plimbare cu barca, o plimbare in parc, o excursie la munte, un joc acasa, o carte citită impreuna la un ceai şi dezbătută. Niciodată să nu întrebaţi un copil: ,,Tu pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata ?". Această întrebare îi traumatizează sufletul. Copilul apare pe lume nu ca să iubească pe mama sau pe tata, ci pe mama şi pe tata ca tot unitar inseparabil. O mare greşeală pe care o fac mamele este să pună copiii pe primul loc şi să uite complet de soții lor. Pe termen lung relația de cuplu va fi afectată, mai ales cand mamele aleg să doarmă în pat cu copiii ani la rând. Copilul trebuie obișnuit ca după ce a adormit în patul parinţilor să fie mutat în patului lui. Copilului trebuie să i se comunice că după ce va adormi se va trezi în camera lui dimineaţa. O frică care trebuie înlăturată de către psiholog este frica ,,nimeni nu mă iubeşte" care de multe ori se transformă în răutate. Corectarea răului într-o familie trebuie începută cu sine, cu eliberarea de gandurile rele şi cu încetarea vânării greșelilor altora.

O altă teamă ce trebuie înlăturată cu ajutorul psihologului este frica ,,nimic nu este asa cum vreau eu" care duce la o permanentă nemulțumire. Oamenii sunt de doua categorii: cei care se reîntorc la Dumnezeu şi se salvează prin spiritualitate şi cei care sunt condamnați la pieire prin egoism şi iubire de sine. Când se află în impas, un om care nu gândeste corect începe să se văicărească, în gând sau prin cuvinte, caută vinovați şi uită să se roage, să ierte şi să iubească necondiționat. Este teribil de trist să vezi tineri extenuați care nu au fost învătați să vadă frumusețea vieții şi care trăiesc doar pentru a muri. Încercăm la Clinica Detox Nutri Fit să tinem şi cursuri şi seminarii pentru tinerii căsătoriți şi pentru adolescenţi, cărora încercăm să le facem şi testări vocaționale JVIS pentru a putea stabili ce meserie le-ar aduce bucurie în viaţa lor. Puteţi citi mai multe detalii pe pagina Testări Vocaționale. Rolul psihologului pe care mulţi nu îl inteleg sau îl pierd din vedere, este acela de a îl face pe om să privească aceeași problemă din alte unghiuri la care el nu s-a gândit, sa-l forțeze să gândească şi să-şi pună întrebări la care singur trebuie să răspundă şi în final să găsească împreuna cu psihologul metoda de rezolvare a impasului în care se află în acel moment. La psiholog nu vin oamenii nebuni, la psihiatrii se duc cei cu probleme psihice. La psihologi vin oameni normali care nu vor să vorbească cu vecinii şi prietenii despre problemele lor, ci cu un specialist care să-i ajute să găsească o soluţie.

Atunci când nu găsim nici o soluţie în schimbarea copiilor noștri trebuie să începem să vorbim cu Dumnezeu despre ei. Educaţia copiilor trebuie să ducă la sfințirea lor. Educarea copiilor începe din clipa nașterii lor . Parinţii trebuie să îndrume vlăstarele spre adevăratele valori ale vieții: adevarul, smerenia, iubirea aproapelui, credinţa şi iubirea Lui Dumnezeu. Parinţii trebuie să-şi înveţe copiii să se roage. Copiii au nevoie în preajma lor de oameni sfinți şi cu multă iubire. Parinţii în preajma copiilor trebuie să devină sfinți prin blândețea, răbdarea, iubirea lor necondiționată. Parinţilor, deveniți voi sfinți şi nu o să mai aveţi nici o problemă cu copiii. Atunci când insistați, copiii încep să se împotrivească. Învătați-va copiii să fie unici, extraordinari. Nu-i comparați cu ceilalți copii altfel vor încerca să semene cu ceilalți şi apoi să nu vă mirați că o să vrea tableta sau telefon. Păi aşa are şi Gigel ... Urmăriți emisiunile lui Virgil Gheorghe despre efectele telefoanelor şi ale tabletelor, al jocurilor pe calculator şi o să înțelegeți cum dependenţa de acestea îi va duce la adolescenţă la adicții mult mai periculoase. Creierul este afectat, iar copilul are rezultate proaste la şcoală, învaţa greu, se concentrează greu, devine violent şi pierde contactul cu realitatea trăind mereu cu mintea in virtual. Îi puteţi vedea pe stradă cum încă se joacă în virtual, deşi nu mai sunt în faţa calculatorului. De multe ori cuvintele se lovesc de urechi, dar rugaciunea ajunge in inima. Aşadar, mai multă rugaciune şi mai puţine cuvinte adresate copiilor.

Cea mai importantă virtute care trebuie cultivată în inima copiilor este smerenia . Copiii trebuie învătați de mici ca scopul vieții este mantuirea sufletului, iar fara smerenie nu poate intra nimeni în Rai. Îndreptarea copiilor vine prin sfințirea parintilor. Nu lăudați copiii excesiv şi când nu merita, altfel noi le cultivăm supra-eul. Un copil mic vrea să inveţe să meargă singur, nu pentru recompense, ci pentru a simți el că poate şi că a reuşit să meargă singur, ceea ce îl va face foarte fericit. Copiii trebuie sa inveţe să se înfrâneze, să dăruiască, să fie atenți şi grijulii cu copiii din jur. Învătați-i pe copii să ceară ajutorul Lui Dumnezeu. Felul de viaţă al parinţilor trasează viitorul copiilor. Ocrotirea peste măsura a copiilor este o piedică în maturizarea lor . Atunci când nu găsiți timpul necesar pentru a vorbi cu partenerul său cu copiii apelați cu incredere la un psiholog .

Clinica Detox Nutri Fit